Un pacient intubat este o persoană la care medicii au introdus un tub special, numit tub endotraheal, în trahee (calea respiratorie principală) pentru a asigura respirația. Procedura poartă numele de intubație și se face atunci când pacientul nu mai poate respira eficient singur sau are nevoie de ventilație mecanică pentru a menține oxigenarea organismului. Intubația este o manevră medicală de urgență, folosită frecvent în spitale, sălile de operație și secțiile de terapie intensivă (ATI).
De ce este necesară intubația
Scopul principal al intubației este de a menține căile respiratorii deschise și de a permite oxigenarea corectă a plămânilor. Situațiile care impun intubația pot fi diverse:
- stop respirator sau cardiac;
- traumatisme grave ale capului sau toracelui;
- intervenții chirurgicale majore sub anestezie generală;
- infecții respiratorii severe (cum ar fi pneumonia sau COVID-19);
- boli neurologice care afectează controlul respirației;
- intoxicații sau stări de comă.
În lipsa intubației, pacientul ar putea intra rapid în hipoxie (scăderea nivelului de oxigen din sânge), o stare care duce la leziuni cerebrale sau chiar la deces.
Cum se face intubația
Procedura este realizată de medici specializați – cel mai adesea anesteziști sau medici de urgență – și presupune câțiva pași esențiali:
- Pregătirea pacientului – acesta este așezat într-o poziție care facilitează accesul la căile respiratorii; în multe cazuri, este sedat sau adormit complet.
- Introducerea tubului – medicul folosește un instrument numit laringoscop, care permite vizualizarea glotei. Prin aceasta, introduce tubul endotraheal până în trahee.
- Fixarea tubului – după ce poziția corectă este verificată (prin ascultarea plămânilor sau prin monitorizarea oxigenului), tubul este fixat la nivelul gurii sau nasului.
- Conectarea la ventilator – pacientul este legat la un aparat de ventilație mecanică, ce controlează respirația (frecvența și volumul de aer).
Întreaga procedură durează, în condiții de urgență, doar câteva minute, dar este esențială pentru salvarea vieții.
Cum trăiește pacientul intubat
Un pacient intubat nu poate vorbi, pentru că tubul trece printre corzile vocale, și, în general, este sedat sau chiar indus în comă pentru a preveni disconfortul și reflexele involuntare de tuse sau sufocare. Respirația este controlată de ventilatorul mecanic, care reglează cantitatea de oxigen și eliminarea dioxidului de carbon.
În timpul intubației, medicii monitorizează constant funcțiile vitale: pulsul, tensiunea arterială, saturația de oxigen și parametrii respiratori. Scopul este menținerea echilibrului organismului până când pacientul este suficient de stabil pentru a respira singur.
Cât durează intubația
Durata intubației depinde de cauza care a impus-o. În cazurile acute (de exemplu, în urma unui accident sau al unei crize respiratorii severe), intubația poate fi menținută câteva ore sau zile. În situațiile cronice sau post-operatorii complicate, pacienții pot fi intubați chiar și săptămâni.
Dacă intubația trebuie menținută pe termen lung, medicii pot recurge la traheostomie – o intervenție chirurgicală prin care se realizează o deschidere în trahee și se introduce un tub respirator direct prin gât, pentru a reduce riscurile și disconfortul.
Riscurile și complicațiile posibile
Deși este o procedură salvatoare, intubația poate avea și riscuri, mai ales dacă este menținută mult timp:
- iritații sau leziuni ale gâtului și corzilor vocale;
- infecții respiratorii (pneumonie asociată ventilației);
- traumatisme ale traheei sau ale dinților în timpul manevrei;
- dependență temporară de ventilator, în cazul pacienților cu afecțiuni grave.
De aceea, intubația se efectuează doar atunci când este absolut necesară și sub supraveghere medicală permanentă.
Ce se întâmplă după extubare
Extubarea este procesul de îndepărtare a tubului endotraheal, realizat atunci când pacientul poate respira singur. Înainte de aceasta, medicii verifică dacă plămânii funcționează corespunzător și dacă pacientul este suficient de conștient pentru a gestiona respirația. După extubare, pot apărea o voce răgușită, tuse ușoară sau disconfort la înghițire, dar acestea dispar, de regulă, în câteva zile.
Recuperarea depinde de cauza care a dus la intubație – unii pacienți se refac complet, în timp ce alții necesită terapie respiratorie sau monitorizare suplimentară.
Concluzie
Un pacient intubat este o persoană aflată într-o stare critică, care are nevoie de ajutor mecanic pentru a respira. Intubația este o intervenție medicală vitală, ce salvează vieți în cazuri de urgență sau în timpul intervențiilor chirurgicale. Chiar dacă imaginea unui pacient intubat poate fi greu de privit, procedura în sine este una controlată și sigură, având scopul de a oferi organismului timpul necesar pentru a se vindeca. Cea mai bună abordare este încrederea în echipa medicală și respectarea tratamentului recomandat după extubare, pentru o recuperare completă și sigură.
